Pai?

Dar de ce sa ne impacientam cu lucrurile lipsite de importanta, de ce sa ne stresam, de ce sa ne enervam sau sa plangem? avem intotdeauna muzica, menita sa ne acompanieze amintirile, sa ne completeze starile, sa ne inveseleasca sau sa ne faca melancolici. da, sunt melancolica. dar cand n-am fost? poate doar in momentele in care melancolia s-a transformat in ceva mai mult, in care m-a acaparat cu totul, a preluat controlul asupra mea si m-a deprimat. dar toate lucrurile trec, vin si trec, iti raman in amintire ca fiind frumoase sau rele, pe unele poti sa le si uiti. unele iti schimba viata, altele nu, dar de ce sa conteze acum? de ce sa nu traim in prezent, macar azi, ascultand muzica, visand si bucurandu-ne de soare? pentru ca e soare, e frumos, totul e senin, iar momentele astea sunt atat de trecatoare si mai ales rare in ultimul timp, incat nu le putem umbri cu gandurile noastre, n-avem voie sa le criticam, sa le murdarim cu grijile noastre. pentru asta sunt facute, pentru a uita, pentru a evada, pentru a fugi. de ce fugim? nu fugim de nimic, nu fugim nicaieri, doar alergam din placerea de a simti vantul trecandu-ne prin par, de a ne simti pentru cateva secunde usori ca un fulg, de a sti ca nu ne prinde si nu ne impiedica nimic. de a ne opri o secunda la umbra si de a avea minunata senzatie ca e iar vara.
As vrea sa fiu pe munte... vreau inapoi la munte. acum, cat inca e soare.

Am dormit 2 ore azi noapte, am baut cafea la scoala, am fost hiperactiva la ora de sport si acum ma voi duce sa fac curat prin casa. nu-i nimic in neregula.