Singur, singur, singur.

Cineva a inchis borcanul cu curcubee, catelusi, stelute si inimioare. si mai ales pisoi. De cand a inceput scoala, de fiecare data cand ma vede trista, o colega imi spune "Alexa mica, ce ai? nimeni n-a deschis azi borcanul cu curcubee?". E adevarat, de cand a inceput scoala sunt deprimata. cu o mica pauza intre 3 si 13 octombrie. intr-o zi chiar am inceput sa plang. si am plans, vreo juma de ora, asta dupa ce m-am rastit la un profesor si la aproape toti colegii mei. am continuat sa plang pe drumul spre casa. si am inceput iar dupa ce am ajuns.
Nu stiu exact de ce sunt atat de deprimata.. nu pot sa spun ca am un motiv anume care sa ma intristeze, mai ales ca acum chiar am un motiv de veselie. poate e stresul faptului ca vine bacul, ca o sa mi se astearna in fata o foaie complet alba pe care tre s-o umplu cu planuri pt viitorul meu, iar eu nu stiu ce sa fac.. nu e acelasi lucru cu alegerea liceului, imi pare prima alegere importanta din viata.. iar eu nu stiu ce sa aleg. poate fi faptul ca s-a dus vara, ca s-a dus vacanta, ca e frig si toamna.. dar mie intotdeauna mi-a placut toamna. Cred ca e din cauza oamenilor care ma inconjoara. desigur, imi plac colegele mele, chiar imi plac, sunt dragute si amuzante si pot vorbi cu ele.. majoritatea.. dar nu ma simt deloc conectata cu oamenii din jurul meu. vara asta m-a schimbat, m-a instrainat de toata lumea. O vacanta superba, departe de casa, cu rucsacul in spate, departe de toti oamenii si de toate lucurile cotidiene, obisnuite mie. practic, o experienta rupta total de viata mea. toata vacanta cu oameni pe care nu ii cunosteam sau cu care nu umblam inainte. si cu care m-am imprietenit si m-am distrat de minune! prin bucuresti, in zilele calduroase si lenese, uneori plictisitoare, dar vesele.. prin vama, distractie, soare, dans, nopti nedormite.. prin tara cu cercetasii, prieteni noi, aventuri prin munti.. o vacanta de neuitat. si acum m-am intors la lucrurile obisnuite, scoala, colegi, prietenii din liceu, bucuresti, bucuresti si iar bucuresti.. si vara asta parca a ramas in urma, si cu ea parca si o parte din mine. oricat as incerca, nu pot pastra aceleasi legaturi pe care le-am facut pe parcursul verii. fiecare s-a intors la viata lui obisnuita, scoala, alt program, colegi, prieteni.. au lasat si ei in urma vara. Si eu? parca m-am pierdut. m-am simtit atat de bine in vacanta asta, atat de in largul meu, atat de libera sa fiu eu. si m-am intors printre niste persoane care cu toate ca ma stiu de mai mult timp, am senzatia ca nu ma cunosc. si ca nici nu vor sa ma cunoasca.
Vara asta m-a lasat in urma, dar eu nu pot sa o las pe ea. imi vine sa povestesc cuiva, de la cap la coada, tot ce-am facut, si tot nu mi-ar fi de ajuns sa o retraiesc asa. dar ar fi cineva dispus sa asculte?


The Cat Empire - The Lost Song (live)
Asculta mai multe audio diverse